Dictionar

Rezultate secundare (Osândi,):

Condamna

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. condamner)

1. a osândi printr-o hotărâre jude-cătorească, a supune unei pedepse.

2. a dezaproba, a dezavua; a blama.

3. a constrânge, a obliga pe cineva la ceva.

4. a considera un bolnav pierdut, fără nici o speranţă de salvare.

5. a închide definitiv, a bloca (o fereastră, o uşă etc.).


Condamnat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (condamna)

1. osândit (printr-o hotărâre judecătorească).


Damnaţiune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. damnation, lat. damnatio)

1. osândire la chinurile infernului.

2. blestem.


Proscripţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. proscriptio, fr. proscription)

1. (în Roma antică) punere în afara legii, condamnare la moarte sau la exil şi confiscarea averii fără forme judiciare, pentru infracţiuni politice, înscriind numele celui osândit pe o listă care se afişa.