Dictionar

Rezultate secundare (Oxid):

Bioxid

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bioxyde)

1. compus chimic în a cărui moleculă intră doi atomi de oxigen pentru fiecare atom al celuilalt element; dioxid.

2. ~ de carbon = gaz incolor în natură sau care se formează în procesele de oxidare a substanţelor organice, de fermentaţie etc.


Cuproxid

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. cuproxyde)

1. (chimie) compus format din cupru și oxigen; oxid de cupru.

2. redresor folosit în radio, compus din mai multe discuri de cupru acoperite cu un strat de oxid de cupru.


Dioxid

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. dioxyde)

1. (chimie) oxid cu doi atomi de oxigen în moleculă; bioxid.


Heptaoxid

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. heptoxyde)

1. oxid având în moleculă şapte atomi de oxigen.


Hidroxid

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hydroxyde)

1. compus chimic al apei cu un oxid metalic.


Monoxid

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. monoxyde)

1. (chimie) oxid cu un singur atom de oxigen în moleculă.

2. ~ de carbon = gaz incolor, inodor, foarte toxic (CO).

3. ~ de azot (NO) = oxid nitric.


Acapnie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acapnie)

1. scădere a conţinutului de bioxid de carbon din sânge (cauzată de altitudini mari).


Acetaldehidă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acétaldéhyde)

1. (chimie) aldehidă rezultată din oxidarea etanolului, cu formula chimică CH3CHO, care are un miros caracteristic de măr verde; etanal, aldehidă acetică.


Acetic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acétique)

1. de natura oţetului.

2. acid ~ = acid organic rezultat din oxidarea alcoolului etilic; acid etanoic; fermentaţie = fermentaţie care transformă alcoolul în acid acetic.


Acrilic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acrylique)

1. acid ~ = acid etilic obţinut prin oxidarea acroleinei, lichid incolor, cu miros înţepător.

2. (despre produse industriale sintetice) obţinut cu ajutorul derivaţilor acidului acrilic.


Aditiv, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. additif, lat. additivus „care se adaugă la”)

1. I. care este adăugat, care se adaugă, care se adiționează, care completează.

2. (mat.) referitor la operația de adunare; care provine dintr-o adunare.

3. (fizică) (despre o proprietate, un efect) exprimat printr-o mărime fizică ale cărei valori se însumează algebric.

4. II. lucru adăugat, completare, supliment.

5. (industrie) constituent secundar, substanță care, adăugată unor produse, le ameliorează unele proprietăți.

6. (industria alimentară) produs destinat modifice gustul sau parfumul, prelungească conservarea.

7. (petrochimie) denumire generică pentru diferitele produse care sunt încorporate în benzină pentru a o face mai puțin detonantă; în uleiuri pentru a le îmbunătăți calitățile de lubrifiere, rezistența la oxidare, punctul de îngheț sau indicele de vâscozitate; în bitumuri pentru emulsionare.


Adrenalon

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adrénalone)

1. produs intermediar de oxidare a adrenalinei, cu acţiune vasoconstrictoare.