Dictionar

pandit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pandit)

1. titlu dat inițial brahmanilor în India, astăzi și savanților.
 

pânditor

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (pândi + -tor)

1. pe furiș, pe nesimțite, tiptil; pe ascuns (pentru a nu fi văzut, pentru a nu se da de gol).
 

pânditor, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (pândi + -tor)

1. care pândește, care iscodește; iscoditor.
 

adopțianism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adoptianisme)

1. erezie răspândită mai ales în Spania, în sec. VIII, potrivit căreia Isus era doar un fiu adoptiv.
 

aerobacter

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. aerobacter)

1. gen de bacterii aerobe, larg răspândite în natură.
 

alocorie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. allochorie)

1. (bot.) dispersie asigurată de agenți externi (vânt, animale, apă); răspândire a fructelor, semințelor sau sporilor, prin intermediul diferiților factori externi.
2. (antonim) autocorie.
 

androcor, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. androchore)

1. (despre plante) răspândit prin intermediul omului.
 

anemocor, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anémochore)

1. (plantă) ale cărei semințe sunt răspândite prin intermediul vântului.
 

anemohidrocor, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anémo-hydrochore)

1. (plantă) ale cărei semințe sunt răspândite prin intermediul vântului și al apei.