Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. comparateur)
1. instrument de măsurat pentru compararea a două mărimi sau a dimensiunilor unor piese faţă de aceea a unui etalon.
2. aparat pentru măsurarea defazajului şi a raportului dintre amplitudinile a două tensiuni sinusoidale.
3. circuit care permite compararea a două informaţii intrate în calculatorul electronic.
4. segment al sistemului nervos central care compară efectul obţinut cu forma optimă a acţiunii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hydroséparateur)
1. instalaţie de concentrare cu ajutorul unui curent ascendent de apă, servind la prepararea mecanică a cărbunilor.
2. maşină de sortat diverse produse granulare cu ajutorul apei sau al unei soluţii cu densităţi diferite.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. stéréocomparateur, germ. Stereokomparator)
1. aparat fotogrammetric pentru determinarea dimensiunilor unui obiect cu ajutorul stereogramelor.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (acapara + -ant)
1. (persoană) care acaparează; acaparator.
2. (persoană) care ia sau păstrează pentru sine o cantitate considerabilă de alimente, bunuri et cetera; acaparator.
3. (persoană) care ia sau păstrează pentru sine lucruri care nu-i aparțin de drept; acaparator.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accréditif, germ. Akkreditiv)
1. modalitate de plată în practica comercială prin care banca cumpărătorului, se obligă a plăti vânzătorului, direct sau prin intermediul unei bănci corespondente, o anumită sumă de bani.
2. sumă de bani depusă de cineva la o casă de economii şi consemnaţiuni; înscris care certifică o asemenea depunere.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. assistant, germ. Assistent)
1. adj. prezent, de faţă (la ceva).
2. s. m. f. cel care asistă la ceva; colaborator.
3. ~ universitar = grad didactic în învăţământul superior, intermediar între preparator şi lector; ~ medical = cadru tehnic mediu specializat în munca medico-sanitară.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. atomicité)
1. calitatea a ceea ce este atomic; caracter atomic.
2. (înv.) (chimie) numărul de perechi de electroni pe care un atom le poate avea în comun cu alți atomi; valență atomică.
3. (economie) stare de echilibru a pieței caracterizată de numărul mare de cumpărători și vânzători și de faptul că niciunul nu îi domină pe ceilalți prin importanța sa.
4. (programare) calitatea unei operațiuni, sau a unui set de operații, de a rula în întregime, fără a putea fi întreruptă înainte de instrucțiunea finală.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bizarre)
1. (şi adv.) ciudat, straniu, extravagant; supărător.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. broker)
1. agent de bursă care mijloceşte încheierea contractelor comerciale între vânzător şi cumpărător sau a unor servicii; curtier.