Rezultate secundare (Pârî,):
Parte de vorbire: loc. adv. (înv.)
Origine: (it. al pari, la paritate)
1. (despre un titlu financiar care se vinde sau se cumpără) la valoarea nominală; cu preț egal cu valoarea nominală; de aceeași valoare.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (it. pari-, cf. lat. par)
1. „egal”.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., it. paria)
1. inv. (în India, la brahmani) om care nu face parte din nici o castă, lipsit de orice drepturi.
2. (fig.) om dispreţuit de toată lumea, lipsit de drepturi.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. parier)
1. intr., tr. a face un pariu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. parian)
1. porţelan moale, nesmălţuit, care imită marmura de Paros, folosit ca material în lucrările de sculptură.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. parricide, lat. parricida, /II/ parricidium)
1. adj., s. m. f. (cel) care şi-a ucis părinţii.
2. s. n. ucidere a părinţilor.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. abandonner)
1. (tr.) a rupe legătura cu ceva sau cu cineva.
2. a renunța la a urma o acțiune, o căutare etc.
3. a părăsi, a renunţa definitiv la ceva.
4. a părăsi pe cineva (familia, copiii) lăsându-l fără sprijin.
5. a nu mai vrea ceva sau pe cineva.
6. a neglija, a lăsa în voia...
8. (refl.) (figurat) a se lăsa pradă unui sentiment, unei emoții, a se adânci în anumite preocupări.
12. (intr.) a se retrage dintr-o competiţie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abiogenèse)
1. (biologie) teorie care admite generația spontanee, adică apariția vieții din materie anorganică neînsuflețită; arhebioză.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ablastie)
1. (biol.) nedezvoltare sau dispariţie completă a unui organ.
2. (chir.) măsuri de evitare a contaminării plăgii cu celule tumorale.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abréaction)
1. (psihan.) reapariţie bruscă a unor tensiuni emoţionale, regulate.
2. reacție de eliberare a unor tensiuni emoționale care altfel ar întreține conflictele psihice și ar genera tulburări durabile; reacție de apărare.
3. sin. catharsis.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abusif, lat. abusivus)
1. care întrece măsura; exagerat, excesiv.
2. care constituie un abuz; arbitrar; ilegal.
3. care abuzează de puterea lor.
4. care este înșelător, specios.
5. (lingvistică) se spune despre un cuvânt folosit într-un mod impropriu.
6. părinte ~ = părinte care captează pentru sine și exclusiv afecțiunea copiilor săi (ex. mamă ~ă, tată ~).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acné)
1. (med.) afecțiune inflamatorie a glandelor piloseboreice, prin apariția de coșuri, puncte negre etc. pe piele; este o boală inflamatorie a pielii în care glandele sebacee joacă un rol cheie.