pășune

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT pascua; pascuum
2. FR pacage; pâturage
3. EN pasture
4. DE weide; weideplatz; weideland; viehweide
5. RU пaстбище; выrон
6. HU legelő

pășune alpină

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT pascua alpina
2. FR pâturage alpestre
3. EN alpine-pasture
4. DE bergweide; alm
5. RU rорное пaстбище
6. HU havasi legelő, alpesi legelő

AGROSTO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. agrosto-, cf. gr. agrostis „buruiană, iarbă”)

1. „iarbă, pășune; graminee”.

estiva

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. estiver)

1. tr. a ține vitele sau oile vara la munte.
2. intr. (despre turme) a petrece vara la pășune (la munte); a văra.

NOMO- (2)

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. nomo-, cf. gr. nomos „pășune”)

1. „pășune”.

ogor

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (din bg., sb. ugar)

1. bucată de pământ cultivată sau cultivabilă; țarină.
2. câmp semănat cu același fel de plante (de obicei cereale); lan.
3. teren agricol, proprietate agricolă.
4. teren arabil folosit ca pășune timp de un an, pentru a fi mai fertil în anii următori; pârloagă.
5. ~ negru = teren arat, grăpat etc., dar fără a fi semănat timp de un an pentru a se reface.
6. arătură care se face cu mult înainte de lucrările de însămânțare.

mutare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. muta)

1. acțiunea de a (se) muta și rezultatul ei; schimbare a locului de așezare, a locuinței etc.; mutat.
2. locul unde se așază sau unde a fost așezată o târlă; pășune.
3. schimbare, modificare.
4. mișcare a unei piese la jocul de șah.
5. (înv.) adăpost, locuință.
6. (înv.; fig.; cu determinări ca: „din această viață”, „dintre cei vii” etc.) moarte.
7. (reg.) adăpost al ciobanilor de la munte.
8. (reg.) pământ nelucrat care servește ca pășune.
9. (reg.) stână; parte a stânei unde se ține laptele.
10. (reg.) fiecare dintre găurile din partea de sus a fiularelor de la jug, cu ajutorul cărora se potrivește mărimea locului pentru gâtul vitei înjugate.

pășunare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (pășuna)

1. acțiunea de a pășuna; pășunat.
2. (Bucov.) pășune.