Dictionar

Despăcăli

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (des- + păcăli, după fr. détromper)

1. a readuce la realitate.

2. a asigura cineva nu este (sau nu mai este) înșelat.


Dribla

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. dribbler, engl. dribble)

1. intr. a conduce mingea cu abilitate, executând lovituri scurte cu piciorul (la fotbal), cu mâna (la handbal, baschet), sau cu crosa (la hochei), cu mișcări înșelătoare, pentru a putea evita adversarul.

2. tr. a-și înșela, a-și depăși adversarul.

3. fam. (persoane) a face ia un neadevăr drept adevăr; a păcăli; a amăgi; a înșela; a minți.


Fazan

Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. fazan)

1. pasăre din familia galinaceelor, al cărei bărbătuş are un penaj frumos colorat şi o coadă lungă.

2. (arg.) naiv, fraier.

3. (fam.) a pica de ~ = a fi păcălit (din naivitate).


Fenta

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. feinter)

1. (sport) a face o mişcare menită să-l deruteze pe adversar; (p. ext.) a păcăli, a înşela.


Figură

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. figure, lat. figura)

1. chip, față, obraz.

2. (fam.) a-i face ă (cuiva) = a păcăli, a face cuiva o farsă.

3. formă exterioară a unui corp, a unei ființe; imagine plastică a unui corp.

4. (mat.) ~ geometrică = ansamblu de puncte, linii și suprafețe.

5. carte de joc pe care sunt imprimate diferite semne și personaje.

6. (șah) fiecare dintre piesele de joc.

7. persoană; personalitate.

8. personaj reprezentativ, tipic al unei opere literare.

9. reprezentare, imagine simbolică sau alegorică a unei persoane, a unui animal sau obiect.

10. ~ de stil = procedeu stilistic prin care se schimbă sensul propriu al unui cuvânt, îmbogățindu-i-se semnificația.

11. ~i silogistice = cele patru forme pe care le poate lua silogismul în funcție de poziția termenilor în premise.

12. poziție, mișcare (la dans, la scrimă, patinaj etc.).


Jongler

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. jongleur)

1. cântăreţ (ambulant) din evul mediu care recita la curţile nobililor feudali poezii cavalereşti.

2. artist de circ care evoluează jonglând cu diferite obiecte.

3. cel care caută a păcăli, a trage pe sfoară.


Mistificație

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. mystification)

1. acțiunea de a mistifica și rezultatul ei; mistificare.

2. acțiunea de a înșela, de a păcăli pe cineva; înșelare, înșelătorie.

3. (prin ext.) falsificare a adevărului; denaturarea, înfrumusețarea realității.

4. (var.) mistificațiune.