Dictionar

Rezultate secundare (Pălărie,):

Baretă 2

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. baretta)

1. pălărie roşie purtată de cardinali.


Bicorn, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bicorne)

1. adj. bicornat.

2. s. n. pălărie bărbătească cu două colţuri, care se mai poartă şi azi în Occident de către academicieni, diplomaţi, la solemnităţi.


Bolet

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bolet, lat. boletus)

1. ciupercă cu spori, comestibilă, din clasa bazidiomicete, cu pălărie groasă, care creşte pe copaci; mânătarcă, hrib.


Canotieră

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. /chapeau/ canotier)

1. pălărie tare de paie, cu fundul şi borurile drepte.


Capelină

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. capeline, it. cappellina)

1. coif de fier în evul mediu care acoperea şi ceafa, purtat de pedestraşi.

2. bandaj circular pentru imobilizarea fracturilor, ancorarea aparatelor şi protezelor chirurgicale.

3. pălărie de damă cu boruri foarte largi.


Clac 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. claque)

1. pălărie cilindrică ce se poate turti şi purta sub braţ.