Rezultate secundare (Pălăvrăgi;):
Parte de vorbire: s.f. (Muntenia)
Origine: (pălăvrăgi + -tură)
1. discuție fără rost, despre lucruri lipsite de importanță; pălăvrăgeală.
2. (urmat de prep. „de”) persoană care spune palavre; palavragiu.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (tc. palavracı)
1. persoană care spune palavre, care îndrugă verzi și uscate; flecar, limbut, guraliv.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (pălăvrăgi + -eală)
1. faptul de a pălăvrăgi; discuție despre lucruri lipsite de importanță; vorbă multă și fără rost; flecăreală.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (vorbi + -agiu)
1. (depr.) om vorbăreț; palavragiu.
Parte de vorbire: s.f. (Muntenia)
Origine: (pălăvrăgi + -tură)
1. discuție fără rost, despre lucruri lipsite de importanță; pălăvrăgeală.
2. (urmat de prep. „de”) persoană care spune palavre; palavragiu.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (mâncare + -ime)
1. iritație a pielii provocată de anumite boli ale pielii, de înțepătura unor insecte etc. și însoțită de nevoia de a se scărpina; mâncărici.
2. (expr.) a avea ~ de (sau la) limbă = a simți mereu nevoia de a vorbi; a fi vorbăreț; palavragiu.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (șuetă + -ard, cf. fr. chouettard)
1. (depr.) palavragiu, care se ține de șuete; șuetar.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (șuetă + -ar)
1. (la unele jocuri de cărți) persoană care conduce jocul și dispune de o sumă suficientă de bani spre a acoperi mizele celorlalți jucători; bancher.
2. persoană căreia îi place să converseze; flecar, guraliv, limbut, palavragiu.