pălăvrăgitură
Parte de vorbire: s.f. (Muntenia)
Etimologie: (pălăvrăgi + -tură)
Etimologie: (pălăvrăgi + -tură)
1. discuție fără rost, despre lucruri lipsite de importanță; pălăvrăgeală.
2. (urmat de prep. „de”) persoană care spune palavre; palavragiu.