pământ

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT terra
2. FR terre
3. EN earth
4. DE erde; erdboden; boden
5. RU земля
6. HU föld, talaj

antipământ

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (din anti- + pământ)

1. (astron.) obiect ceresc ipotetic care ar trebui să evolueze pe o traiectorie opusă celei pământene (această ipoteză, formulată în antichitate, a fost respinsă de legile fizice).

pământ de grădină

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT terra hortensis; solum hortense
2. FR terreau; terre végétale
3. EN mould
4. DE gartenerde
5. RU сaдовaя почвa
6. HU kerti föld

pământiu

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT terreus
2. FR couleur de terre; jaunâtre-brun
3. EN earthcoloured; yellowish-brown
4. DE erdfarbig; gelblich-braun
5. RU землистый; желтовaто-бурый
6. HU földszínű, sárgásbarna

pământiu, -ie

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (pământ + -iu)

1. de culoarea pământului; cenușiu, întunecat.
2. (despre fața omului) cadaveric, palid, livid.

sol; pământ

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT fundus; terra; solum
2. FR sol; terre
3. EN soil; ground; earth
4. DE Erde; Erdboden; Boden
5. RU почвa
6. HU talaj; földfelszín

abate (2)

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. abbattere, fr. abattre)

1. (tr., intr., refl.) a (se) îndepărta de la direcția inițială sau normală.
2. (fig.) a (se) îndepărta de la o normă fixată, de la o linie de conduită, de gândire etc.
3. (refl.) (despre fenomene ale naturii, calamități, nenorociri) a se produce pe neașteptate (cu forță).
4. (refl.) a se năpusti (asupra).
5. (refl.) a se opri în treacăt undeva sau la cineva (părăsind drumul inițial).
6. (refl., intr.) a-i veni ideea, a-i trece prin minte; a i se năzări.
7. (tr.) a întrista, a deprima, a descuraja.
8. (tr.) a doborî, a culca la pământ.
9. (refl.) a cădea.

abatere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (abate)

1. acțiunea de a (se) abate și rezultatul ei.
2. îndepărtare, deviație de la direcția inițială sau normală.
3. (fig.) îndepărtare de la o normă, de la o linie de conduită, de gândire etc.
4. (jur.) încălcare a unei dispoziții cu caracter administrativ sau disciplinar.
5. (tehn.) diferența dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi și valoarea ei nominală.
6. (tehn.) diferența dintre dimensiunea reală și cea proiectată a unei piese.
7. (mar.) operația de întoarcere intenționată a prorei unei nave într-o anumită direcție.
8. (econ.) ~ fiscală = parte procentuală din venit, care este scutită de impozit.
9. (econ.) ~ monetară = factor de natură inflaționistă care se caracterizează prin creșterea mai rapidă a masei monetare în raport cu masa bunurilor și serviciilor, manifestată prin majorări ale prețurilor și scăderea puterii de cumpărare a unei monezi.
10. (compus) ~-standard = indicator de măsurare a dispersiei valorilor unei variabile aleatorii.
11. (gram.) excepție.
12. (înv.; loc. subst.) ~ de la vorbă = digresiune.
13. (loc. subst.) ~ de la regulă = excepție.
14. culcare pe pământ; doborâre.
15. (fig.) deprimare.

aberaţie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: ( fr. aberration, lat. aberratio)

1. abatere de la normal sau corect; (prin ext.) idee, noţiune, comportament; aberanţă; absurditate.
2. (biol.) abatere de la tipul normal al speciei.
3. (bot.) abatere importantă faţă de tip; formă rezultată pe cale de mutaţie.
4. (fiz.) formare a unei imagini produse într-un sistem optic.
5. ~ cromozomială = modificare a numărului de cromozomi caracteristici speciei.
6. ~ cromatică = defect al imaginilor produse de lentile, constând în formarea de irizaţii pe marginea imaginilor.
7. unghi format de direcţia adevărată şi de cea aparentă din care este văzut un astru de pe Pământ.
8. (var.) (înv.) aberațiune.
9. (antonim) normalitate.

absenteism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. absentéisme, engl. absenteeism)

1. absenţă frecventă şi nemotivată dintr-un loc de muncă.
2. mod de exploatare a pământului printr-un intermediar.
3. neparticiparea la alegeri sau la şedinţe politice.
4. ~ parlamentar = practică folosită de deputaţii opoziţiei constând în neparticiparea la sesiunile parlamentului, pentru întârzierea sau blocarea adoptării unor legi.

acherontic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. achérontique)

1. (mitologia greacă) în legătură cu Acheron, râul subpământean din infern.
2. subpământean.
3. (var.) aherontic.

actualism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. actualisme)

1. principiu de cercetare şi interpretare a istoriei Pământului pe baza comparării fenomenelor geologice din trecut cu cele actuale.