Dictionar

pămătuf

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (slav. pometuhu)

1. mănunchi făcut din fire de păr, din fâșii de pânză etc. prinse de un mâner și având diferite întrebuințări (servind la bărbierit, la stropit, ca aprinzător et cetera).
 

aspergiliform, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aspergilliforme)

1. (bot.) în formă de pămătuf.
 

ASPERGILI-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (lat. aspergillum „perie, pămătuf”)

1. „pămătuf”.
 

aghizău

Parte de vorbire:  s.n. (regional)  
Etimologie: (necunoscută)

1. pămătuf de busuioc cu care se stropește cu agheasmă; sfeștoc.
 

PENICILI-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (lat. penicillus „smoc de păr, pensulă”)

1. „pămătuf, pensulă”.