Dictionar

adera

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. adhérer)

1. a se ralia la părerea cuiva.
2. a deveni adeptul unui partid, al unei mișcări etc.
3. (despre state) a se alătura unui tratat.
4. a fi, a se ține lipit, strâns.
 

aproba

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. approbare)

1. a încuviința o acțiune, o părere etc.; a-și da consimțământul, a fi de acord.
2. a rezolva favorabil.
 

atomism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. atomisme)

1. concepție materialistă, fundată încă din antichitate, potrivit căreia materia, care există în mod obiectiv, este constituită din atomi.
2. teorie științifică modernă a structurii și a proprietăților atomilor; atomistică.
3. părere care reduce un ansamblu la cele mai elementare diviziuni.
 

aviz

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. avis)

1. înștiințare oficială; documentul prin care se face.
2. punct de vedere, părere.
3. apreciere, rezoluție a unei autorități; consimțământ.
 

considera

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. considérer, lat. considerare)

1. tr., refl. a (se) socoti, a (se) crede.
2. tr. a fi de părere.
3. a cerceta, a analiza.
4. a cinsti, a stima.
 

considerație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. considération, lat. consideratio)

1. stimă, respect.
2. motiv, considerent, rațiune.
3. a avea (sau a lua) în ~ = a ține seama de..., a avea în vedere.
4. părere, reflecție, idee.