Dictionar

Partinic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: ( rus. partiinîi)

1. care reprezintă şi apără interesele unui partid, în conformitate cu spiritul, ideologia şi programul acestuia.


Partinitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (după rus. partiinosti)

1. principiu care exprimă apartenenţa la un curent, la un partid politic, la o concepţie de clasă.


Apartinic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (după rus. беспартийный)

1. care nu este membru al niciunui partid politic; fără de partid; nepartinic.

2. care nu este susținut sau controlat de un partid politic.

3. (antonime) partinic, partidic.


Dezinformaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (rus. dezinformaţiia)

1. faptul de a dezinforma; dezinformare, dezinformat.

2. set de practici și tehnici de comunicare menite influențeze opinia publică prin diseminarea deliberată de informații false, distorsionate sau părtinitoare.

3. (antonim) informare.


Echitabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. équitable)

1. întemeiat pe dreptate, pe adevăr; nepărtinitor, just.


Echitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. équité, lat. aequitas)

1. egalitate, dreptate, nepărtinire.

2. cinste.

3. comportare bazată pe respectarea riguros reciprocă a drepturilor şi a obligaţiilor, pe satisfacerea în mod egal a intereselor fiecăruia.


Imparţial, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. impartial)

1. nepărtinitor, obiectiv.


Imparţialitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. impartialité)

1. calitatea de a fi imparţial; nepărtinire, obiectivitate.