Dictionar

partinic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: ( rus. partiinîi)

1. care reprezintă și apără interesele unui partid, în conformitate cu spiritul, ideologia și programul acestuia.
 

partinitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după rus. partiinosti)

1. principiu care exprimă apartenența la un curent, la un partid politic, la o concepție de clasă.
 

apartinic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după rus. беспартийный)

1. care nu este membru al niciunui partid politic; fără de partid; nepartinic.
2. care nu este susținut sau controlat de un partid politic.
3. (antonime) partinic, partidic.
 

dezinformație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (rus. dezinformaţiia)

1. faptul de a dezinforma; dezinformare, dezinformat.
2. set de practici și tehnici de comunicare menite să influențeze opinia publică prin diseminarea deliberată de informații false, distorsionate sau părtinitoare.
3. (antonim) informare.
 

echitabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. équitable)

1. întemeiat pe dreptate, pe adevăr; nepărtinitor, just.
 

echitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. équité, lat. aequitas)

1. egalitate, dreptate, nepărtinire.
2. cinste.
3. comportare bazată pe respectarea riguros reciprocă a drepturilor și a obligațiilor, pe satisfacerea în mod egal a intereselor fiecăruia.
 

imparțial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. impartial)

1. nepărtinitor, obiectiv.
 

imparțialitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. impartialité)

1. calitatea de a fi imparțial; nepărtinire, obiectivitate.