Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apache)
2. derbedeu, huligan, bandit, hoţ, tâlhar.
Parte de vorbire: s.
Origine: (astro- + compas)
1. instrument de navigaţie în mările polare care indică direcţia cu o alidadă ce vizează un astru.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. catoblépas)
1. animal fabulos foarte greu a cărui privire omora pe cei asupra cărora era ațintită.
2. antilopă de la izvoarele Nilului care privește veșnic în jos.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. compas, germ. Kompass)
1. instrument din două braţe articulare, cu care se trasează linii curbe şi se măsoară arcele de cerc.
2. instrument de navigaţie la bordul (aero)navelor pentru materializarea direcţiei de referinţă nord-sud şi pentru determinarea direcţiei de deplasare.
4. ~ giroscopic = girodirecţional.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. gyrocompas)
1. compas (2) giroscopic; girobusolă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. impasse)
1. situaţie fără soluţionare convenabilă.
2. (rar) mică stradă fără ieşire; fundătură, intrare.
3. (la bridge, belotă) a face un ~ = a juca o carte inferioară când se presupune că adversarul care trebuia să joace înainte deţine o carte intermediară.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abysse, lat. abyssos)
2. parte profundă a unui fenomen, a unui proces; neant.
3. depresiune a fundului oceanelor, cu adâncimi mari.
4. (fig.) distanță uriașă sau separare de ordin cultural, intelectual, moral, sentimental.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. abrupt, lat. abruptus)
1. I. (despre un teren) foarte înclinat; accidentat, prăpăstios.
2. (despre stil) alcătuit din elemente contrastante; inegal.
3. (bot.; despre un organ) terminat brusc.
4. II. formă de relief abruptă.
5. porțiune de teren cu pantă foarte înclinată.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Abu Markub)
1. pasăre înaltă, asemănătoare cu struţul, cu gâtul scurt şi gros, cu capul mare şi cioc enorm, din preajma Nilului.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abus, lat. abusus)
1. întrebuinţare fără măsură a unui lucru; exces.
2. încălcare a legalităţii; faptă ilegală.
3. utilizare greșită a unui drept, a unei prerogative, a unui privilegiu.
4. nedreptate introdusă și fixată prin cutumă.
5. (rar) eroare care constă din exagerarea unui fapt, a unei păreri etc.
6. ~ de drept = delict care constă în exercitarea unui drept cu nesocotirea scopului său social-economic.
7. ~ de încredere = infracţiune constând din înşelarea încrederii cuiva.
8. ~ de putere = infracţiune manifestată prin depăşirea atribuţiilor.
9. ~ul de active corporative = utilizarea activelor unei societăți comerciale în scopuri personale.
10. (loc. adv.) prin ~ = abuziv, exagerat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. achalasie)
1. incapacitate a musculaturii netede a tubului digestiv, în stare de spasm, de a se relaxa.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (acapara + -ant)
1. (persoană) care acaparează; acaparator.
2. (persoană) care ia sau păstrează pentru sine o cantitate considerabilă de alimente, bunuri et cetera; acaparator.
3. (persoană) care ia sau păstrează pentru sine lucruri care nu-i aparțin de drept; acaparator.