Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. passer)
2. (sport) a trece mingea unui coechipier.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. passe, engl. pass)
1. (sport) trecere a mingii prin lovitură, cu piciorul sau cu capul, unui coechipier; passing.
2. operație de trecere la executarea unui tur de iluzionism; mișcare a mâinii la hipnotizatori.
3. înaintare către adversar, la scrimă.
4. miză pe care trebuie s-o depună jucătorii de cărți la fiecare nou tur.
5. (mar.) culoar navigabil amenajat printr-o zonă cu pericole (stânci, epave etc.) sau printr-un baraj de mine.
6. stare, situație (trecătoare).
7. trecere a metalului forjat în tiparele sau în matrițele care-l fasonează.
Parte de vorbire: vb. tr. (învechit)
Origine: (fr. compasser)
2. a face ceva cu exactitate, regularitate, simetrie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dispache)
1. (mar.) document de lichidare a unei avarii, întocmit de dispaşor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. passable, it. passabile)
1. (fam.) care poate fi acceptat, utilizat; acceptabil.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. passager)
1. s. m. f. călător cu un mijloc de transport, cu vaporul etc.
2. s. n. navă de pasageri (I).
Parte de vorbire: vb. (reg.)
Origine: (pâs + -âi)
1. tr. a chema, a striga pisica.
2. intr. a emite un zgomot șuierător și surd; a fâsâi.
3. a sufla cu presiune aerul printre buzele întredeschise.
7. (var.) (reg.) a păsăi, (reg.) a pâsăi.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. passage, it. passaggio, germ. Passage)
1. spațiu (acoperit) rezervat numai pietonilor pentru a trece dintr-o stradă în alta.
2. încrucișare a unui drum cu o cale ferată, a două drumuri sau a două căi ferate.
3. trecere fără oprire a unui tren printr-o stație de cale ferată.
5. fragment (mai lung) citat dintr-o altă lucrare.
6. frază melodică a unei compoziții.
7. migrațiune periodică a păsărilor.
8. (echit.) alură a calului constând într-un trap scurt, mai cadențat și mai elevat.
9. spațiu al manejului în care se execută acest mers.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Abu Markub)
1. pasăre înaltă, asemănătoare cu struţul, cu gâtul scurt şi gros, cu capul mare şi cioc enorm, din preajma Nilului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. acarinatus)
1. ordin de păsări alergătoare cu sternul lipsit de carenă, cu aripi nedezvoltate; ratite.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acceptable, lat. acceptabilis)
1. care poate, care trebuie acceptat; convenabil.
2. satisfăcător, corect, pentru o muncă, un rezultat; pasabil.
3. (antonime) inacceptabil, neacceptabil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat., it. aquila)
1. pasăre răpitoare de zi, cu cioc şi cu aripi puternice; pajură.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aquilidés)
1. familie de păsări răpitoare: acvila.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aérobus, după engl. airbus)
1. avion subsonic de pasageri, de mare capacitate; airbus.