Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. coexistence)
1. faptul de a coexista; existenţă simultană a mai multor lucruri, fiinţe, fenomene.
2. ~ paşnică = principiul toleranței reciproce între națiunile socialiste și capitaliste.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. coopératisme)
1. sistem economic care atribuie un rol important cooperaţiei.
2. curent în economie potrivit căruia capitalismul ar putea fi înlocuit cu un nou regim social-economic, pe cale paşnică, prin generalizarea treptată a cooperaţiei de consum.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fouriérisme)
1. doctrină socialist-utopică franceză din prima jumătate a sec. XIX, care preconiza crearea societăţii prin propagarea paşnică a ideilor cu privire la noua formă de organizare a producţiei sociale; falansterianism.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Lassalleanismus)
1. curent în mișcarea muncitorească din Germania, care, admițând posibilitatea transformării pașnice a capitalismului în socialism cu ajutorul unor cooperative sprijinite de stat, propovăduia înlocuirea luptei revoluționare prin lupta pentru vot universal și prin activitatea parlamentară pașnică.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. pacificus, fr. pacifique)
1. referitor la pace; care iubește pacea, care aspiră la pace, care trăiește în pace; paşnic, liniştit.
2. care se petrece fără violență, în calmitate; (prin ext.) care exprimă liniște sufletească, blândețe.
3. (desuet) locomotivă ~ă = locomotivă cu viteză mare, folosită la trenurile de călători.
4. (geogr.) ocean ~ = ocean cu ape liniștite, cel mai mare și cel mai adânc de pe Pământ, situat între Asia, Australia, America și Antarctica.
5. (geogr.) referitor la Oceanul Pacific sau la regiunile spălate de acest ocean.
7. (antonime) agresiv, belicos.
Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. ultraimperializm)
1. teorie oportunistă formulată de Kaustsky, cu privire la posibilitatea dezvoltării paşnice, fără crize, a capitalismului în stadiul său imperialist.