Dictionar

Rezultate secundare (Pachet,):

Pachet 1

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. paquet, germ. Packet)

1. reunire de obiecte legate sau învelite laolaltă în hârtie, în carton etc.

2. (fam.) a trimite pe cineva ~ = a expedia fără voia lui.

3. formă intermediară a semifabricatului la producerea tablei subțiri prin laminare periodică.

4. grup de două-patru trenuri care circulă în același sens între două stații.

5. (sport) pack.

6. set, mulțime de probleme, legi, măsuri etc.

7. ~ de nervi = persoană nervoasă, care se agită continuu.


Pachet 2

Parte de vorbire: s.
Origine: (după engl, fr. package)

1. (inform.) subdiviziune a unui mesaj, în anumite tipuri de reţele.


Pachetaj

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. paquetage)

1. acţiunea de a aşeza în pachete; împachetare.

2. ansamblu de efecte şi obiecte ale unui soldat.

3. element de construcţie hidrotehnică, din straturi suprapuse de nuiele sau de fascine.


Pachețel

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (pachet + -el)

1. diminutiv al lui pachet; pachet mic.

2. (prin restricție) pungă de hârtie; (reg.) paclă.


Ambala

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. /s’/emballer)

1. tr. a împacheta pentru transportat.

2. a face un motor depăşească turaţia normală.

3. refl. (despre cai) a-şi lua avânt.

4. (fig.; despre oameni) a se lăsa purtat de mânie, de entuziasm; a se înflăcăra.


Ambalaj

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. emballage)

1. împachetare; material în care se împachetează ceva.


Bal (2)

Parte de vorbire: s.n. (învechit)
Origine: (fr. balle)

1. pachet mare de mărfuri învelit și legat puternic pentru a fi transportat mai ușor; balot (de mărfuri).


Balot

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. ballot)

1. pachet, legătură mare de mărfuri, de diferite obiecte etc.; bal.

2. oţel-~ = bandă de oţel la legarea baloturilor, la confecţionarea cercurilor de butoaie etc.


Balota (1)

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (balot + -a)

1. a strânge în baloturi (în vederea transportării, depozitării et cetera); a împacheta, a ambala.


Bipac

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. bipack)

1. (cinem.) pachet de două pelicule cu emulsiile în contact, fiecare sensibilă la altă culoare pentru o singură expunere.

2. procedeu de filmare combinată, având ca scop efectuarea unor trucaje dificile.