pagina

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. paginer)

1. a numerota paginile (unei cărți etc.).
2. a așeza în pagini materialul cules în șpalturi.
3. a schița planul de dispunere a materialului unui ziar înainte de a fi dat la cules.

pagină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat., it. pagina, germ. Pagina)

1. față a unei foi de registru, de carte, ziar etc.; cuprinsul, textul.
2. (fig.) moment, eveniment din viața cuiva.
3. (inform.) fragment dintr-un program, mărimea unei pagini de memorie.

contrapagină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (contra1- + pagină)

1. a doua față a unei foi scrise sau tipărite.

paginat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (pagina)

1. paginare.

paginație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pagination)

1. paginare; paginatură.
2. secție într-o tipografie unde se face paginarea.

paginator, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (pagina + -tor)

1. tipograf care face paginația.

paginatură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. paginatura)

1. paginație.

portpagină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. porte-page)

1. suport de hârtie sau de carton pe care se așază zațul tipografic spre a fi transportat.

baghetă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. baguette)

1. bețișor; nuielușă.
2. vergea subțire folosită de dirijori; (fig.) modul de interpretare, talentul unui dirijor.
3. băț de lemn sau de metal servind la punerea în vibrație a unor instrumente de percuție.
4. partea de lemn a arcușului.
5. dungă colorată care împodobește uneori ciorapii pe partea exterioară.
6. piesă cilindrică, subțire, a unui mecanism, a unei mașini.
7. mulură mică cu secțiunea semicirculară, netedă sau decorată, de culoare diferită de cea a mulurii principale, cu care se decorează un element arhitectonic.
8. element ornamental așezat lateral pe o pagină de carte, de catalog etc.
9. pâine lungă și subțire.

colațiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. collation)

1. colaționare.
2. date într-o fișă de bibliotecă privind paginația și numărul de volume, formatul, ilustrațiile și materialul însoțitor.
3. drept de a conferi un beneficiu, un grad universitar etc.
4. gustare.

custode

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. custode, lat. custos, -odis)

1. cel care are în grijă paza unor bunuri.
2. lucrător într-o bibliotecă având misiunea de a supraveghea eliberarea și restituirea cărților în sala de lectură.
3. cuvânt, silabă însemnată pe ultima pagină a fiecărei coli sau pe fiecare pagină, în partea dreaptă sub ultimul rând, și repetat la începutul paginii următoare pentru a arăta ordinea colilor și a paginilor manuscriselor.

dactilografie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. dactylographie)

1. tehnică de scriere, de punere în pagină a unui text, în general pe hârtie de dimensiune standard, cu ajutorul unei mașini de scris.
2. acțiunea de a copia un text cu o mașină de scris; meseria de dactilograf.
3. scriere la mașina de scris; dactilografiere, dactilografiat.

frontispiciu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. frontispice, lat. frontispicium)

1. partea superioară a fațadei principale a unui edificiu, monument etc.
2. prima pagină a unei cărți, care conține titlul, numele autorului etc.
3. partea de sus de pe pagina întâi a unui ziar.

hors-texte

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hors-texte)

1. ilustrație intercalată într-o carte în afara paginației.