copal

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., sp. copal)

1. rășină naturală transparentă, de culoare galbenă, din descompunerea în pământ a arborilor rășinoși fosili sau din diverse plante tropicale, folosit la prepararea lacurilor.

cupal

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cupal)

1. bimetal din aluminiu și cupru.

nopal

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., it., sp. nopal)

1. plantă ornamentală erbacee cu frunze cărnoase și flori roșii, originară din America.

opal

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. opale, germ. Opal, lat. opalus)

1. varietate amorfă de cuarț, de diferite culori, piatră semiprețioasă.
2. țesătură subțire și străvezie de bumbac, din care se fac bluze, cămăși etc.

pal 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (p/lacă/ + a/glomerată din/ + l/emn/)

1. material lemnos, placă, prin presarea rumegușului de lemn cu diferiți lianți.

pal 2, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. pâle)

1. palid.
2. (fig.) fără strălucire; searbăd; (despre lumină) slab.

abațial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abbatial, lat. abbatialis)

1. care aparține unei abații, de abație.
2. care constituie un element al unei abații.
3. biserică ~ă = biserica principală a unei abații.
4. oraș ~ = oraș construit în jurul unei abații celebre.

abbevilian, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. abbevillien)

1. (din) subetajul mijlociu al paleoliticului inferior; chelean.
2. I. legat de localitatea franceză Abbeville.
3. (preist.) califică un tip de cultură aparținând paleoliticului inferior, descoperită în depozitele cuaternare de la Abbeville; care este specific abbevilianului; care se referă la această perioadă.
4. (geol.) care se referă la perioada preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.
5. II. (geol.) perioadă preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.

ablutomanie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (după fr. ablutiomanie, lat. ablutio)

1. (med.) tendință obsesivă de a se spăla.

abluțiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ablution, lat. ablutio)

1. spălare a corpului, prescrisă de unele religii orientale și la catolici, pentru purificare.
2. purificare religioasă.
3. (fam.) îmbăiere prin duș.
4. eroziune exercitată de curenții marini de adâncime.

abreviator

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. abréviateur, lat. abbreviator)

1. cel care abreviază scrierile unui autor.
2. autor al versiunii scurte a unei lucrări literare.
3. funcționar al cancelariei papale însărcinat cu redactarea minutelor.

accesoriu, -ie

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. accessoire, lat. accessorius)

1. adj. care însoțește un element principal, dependent de acesta; secundar, neesențial.
2. adj., s.n. (obiect, piesă, dispozitiv) anex.