Dictionar

palavragiu

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (tc. palavracı)

1. persoană care spune palavre, care îndrugă verzi și uscate; flecar, limbut, guraliv.
 

pălăvrăgitură

Parte de vorbire:  s.f. (Muntenia)  
Etimologie: (pălăvrăgi + -tură)

1. discuție fără rost, despre lucruri lipsite de importanță; pălăvrăgeală.
2. (urmat de prep. „de”) persoană care spune palavre; palavragiu.