Dictionar

pantă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pente)

1. înclinare, povârniș al unui teren, al unei suprafețe; declivitate.
2. (mat.) unghi format de o dreaptă sau de un plan cu o dreaptă sau cu un plan orizontal.
3. ~a unei drepte = tangentă trigonometrică a unghiului făcut de o dreaptă cu axa absciselor.
 

contrapantă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. contrepente)

1. pantă opusă unei alte pante; versant care se opune altui versant.
2. iregularitate de teren care împiedică apa să se scurgă.
3. în ~ = în sens contrar direcției de înclinare a pantei.
 

discrepanță

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. discrepanza, lat. discrepantia)

1. nepotrivire (flagrantă); dezacord între două lucruri, fenomene, situații etc.
 

pantă; povârniș

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT declivitas
2. FR talus; pente
3. EN slope
4. DE Abschuss; Abhang; Böschung
5. RU откос; склон
6. HU lejtő, lejtős, meredek lejtő
 

pantagruelic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. pantagruélique)

1. referitor la personajul Pantagruel și, prin metonimie, la opera lui Rabelais.
2. care are un apetit uriaș, demn de Pantagruel; lacom, mâncăcios, nesătul; (prin ext.) îmbelșugat.
3. (antonime) frugal, simplu.
 

pantalon

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. pantalon)

1. (pl.) obiect de îmbrăcăminte, care acoperă corpul de la brâu în jos.
2. parte a unui decor de teatru destinat a da perspectivă în deschiderea unei ferestre sau uși.
3. piesă care servește la bifurcarea unei conducte.
4. tub metalic protector în care se rotește axul elicei de la unele nave.
5. carenaj profilat care acoperă roata și jamba unui tren de aterizare neescamotabil.
 

pantalon-trening

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (pantalon [de] trening)

1. pantaloni lungi folosiți la sport.
 

abrupt, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. abrupt, lat. abruptus)

1. I. (despre un teren) foarte înclinat; accidentat, prăpăstios.
2. (despre stil) alcătuit din elemente contrastante; inegal.
3. (bot.; despre un organ) terminat brusc.
4. II. formă de relief abruptă.
5. porțiune de teren cu pantă foarte înclinată.
 

agestru

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. agestre)

1. formă de relief în evantai, rezultată din acumularea materialului transportat de torenți acolo unde se micșorează panta; con de dejecție.
 

ampelopsis

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ampélopsis)

1. viță sălbatică, grimpantă, al cărei fruct este un ciorchine; lăuruscă.
 

aristoloh

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aristoloche)

1. plantă apetală grimpantă cu flori galbene în formă de tub.
 

bazon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. basane)

1. bucată de stofă, piele sau pânză aplicată pe turul pantalonilor sau chiloților, pentru a-i întări.
 

bermudă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr., amer. bermuda)

1. îmbrăcăminte de tipul pantalonilor scurți, oprindu-se la înălțimea genunchilor sau puțin mai sus; șort până la genunchi.