OK
X
panteism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. panthéisme)
1.
concepție
filozofică
monistă
potrivit
căreia
divinitatea
se
identifică
cu
întreaga
natură.
panteist
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. panthéiste)
1.
I.
relativ
la
panteism,
care
ține
de
panteism,
care
admite
panteismul;
panteistic.
2.
II.
adept
al
panteismului.
panteistic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (germ. pantheistisch)
1.
care
ține
de
panteism,
privitor
la
panteism;
care
admite,
susține
panteismul;
panteist.