Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. pantomime, /II/, it. pantomimo, germ. Pantomime)
1. s. m. actor de pantomimă; mim.
2. s. f. exprimare a ideilor şi sentimentelor prin mimică sau prin gesturi.
3. reprezentaţie teatrală de acest gen; scenariul unei astfel de reprezentaţii.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. pantomimique)
1. care are legătură cu pantomima, exprimat prin gesturi; (înv.) pantomicesc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ballet, it. balletto)
1. gen de spectacol alcătuit din dans, muzică şi (uneori) pantomimă; dans artistic cu figuri pe o temă dată; compoziţia muzicală corespunzătoare.
2. ansamblu de balerini şi balerine.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. lazzi)
1. pantomimă comică în teatrul italian.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. mime, lat. mimus, gr. mimos)
1. s. n. scurtă comedie populară antică, alcătuită din scene comice simple.
2. s. m. actor care interpreta un mim (I); (astăzi) actor de pantomimă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. mimodrame)
1. operă dramatică în care actorii mimează rolurile, în loc să vorbească; pantomimă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. nô)
1. dramă lirică japoneză în care renasc cântecul, poezia, dansul, pantomima şi măştile, cu subiecte împrumutate din legendele şintoiste şi budiste.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. pantomime, /II/, it. pantomimo, germ. Pantomime)
1. s. m. actor de pantomimă; mim.
2. s. f. exprimare a ideilor şi sentimentelor prin mimică sau prin gesturi.
3. reprezentaţie teatrală de acest gen; scenariul unei astfel de reprezentaţii.