Dictionar

Rezultate secundare (Pantomim,):

Pantomim, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. pantomime, /II/, it. pantomimo, germ. Pantomime)

1. s. m. actor de pantomimă; mim.

2. s. f. exprimare a ideilor şi sentimentelor prin mimică sau prin gesturi.

3. reprezentaţie teatrală de acest gen; scenariul unei astfel de reprezentaţii.


Pantomimic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. pantomimique)

1. de pantomimă.


Balet

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ballet, it. balletto)

1. gen de spectacol alcătuit din dans, muzică şi (uneori) pantomimă; dans artistic cu figuri pe o temă dată; compoziţia muzicală corespunzătoare.

2. ansamblu de balerini şi balerine.


Lazzi

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. lazzi)

1. pantomimă comică în teatrul italian.


Mim

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. mime, lat. mimus, gr. mimos)

1. s. n. scurtă comedie populară antică, alcătuită din scene comice simple.

2. s. m. actor care interpreta un mim (I); (astăzi) actor de pantomimă.


Mimodramă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. mimodrame)

1. operă dramatică în care actorii mimează rolurile, în loc vorbească; pantomimă.


No

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. nô)

1. dramă lirică japoneză în care renasc cântecul, poezia, dansul, pantomima şi măştile, cu subiecte împrumutate din legendele şintoiste şi budiste.


Pantomim, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. pantomime, /II/, it. pantomimo, germ. Pantomime)

1. s. m. actor de pantomimă; mim.

2. s. f. exprimare a ideilor şi sentimentelor prin mimică sau prin gesturi.

3. reprezentaţie teatrală de acest gen; scenariul unei astfel de reprezentaţii.