Dictionar

papagal

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (ngr. pap/p/agal/l/os, it. papagallo)

1. pasăre din zonele tropicale, cu penajul viu colorat și ciocul gros și încovoiat.
2. epitet dat cuiva care repetă mecanic părerile sau cuvintele altuia.
 

papagaliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (papagal + -iza)

1. a învăța mecanic (ca un papagal), fără a asimila.
 

ara

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., sp. ara)

1. papagal mare, viu colorat., cu coada lungă, din America de Sud.
 

cacadu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Kakadu)

1. papagal din Australia, cu penajul alb, care poartă pe cap un moț de pene viu colorate; cacatoes.
 

cacatoes

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. cacatoès)

1. papagal din Asia de Sud-Est și Oceania, purtând o creastă viu colorată; cacadu.
2. (var.) cacatoe.
 

iaco

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. jaco)

1. papagal gri din Africa tropicală, cel mai bun imitator, care clocește în scorburile de mangrove.
 

kakapo

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (amer. kakapo)

1. papagal-bufniță din Noua Zeelandă.
 

kea

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Kea)

1. papagal din Noua Zeelandă, care trăiește în munți, hrănindu-se cu plante.