Dictionar

parabolă 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. parabole, lat. parabola, gr. parabole, comparaţie).

1. scurtă povestire alegorică cu caracter moral; pildă.
2. exprimare alegorică.
3. (p. ext.) alegorie.
 

parabolă 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. parabole, lat. parabola)

1. curbă plană, loc geometric al punctelor egal depărtate de un punct fix (focar) și de o dreaptă fixă (directoare).
 

apolonic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. apollonisch)

1. referitor la opera matematică a lui Apollonius, în care apar pentru prima dată denumirile celor trei conice: elipsa, hiperbola, parabola și alte noțiuni, ca: diametri, axe, focare etc.
 

parabolic 1, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. parabolique, lat. parabolicus)

1. cu caracter de parabolă1; alegoric.
 

parabolic 2, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. parabolique, germ. parabolisch)

1. în formă de parabolă2; curbat.
2. antenă ~ă = antenă (2) cu un ecran reflectant în formă de paraboloid.
 

paraboloid

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. paraboloïde)

1. (geom.) suprafață descrisă de o parabolă care se deplasează astfel încât planul ei rămâne paralel cu el însuși, iar vârful descrie o parabolă fixă.
2. (geom.) ~ de rotație = suprafața generată de rotația unei parabole în jurul axei de simetrie.
3. (geom.) ~ eliptic = suprafață obținută prin alunecarea unei parabole pe o altă parabolă, cu concavitățile îndreptate în același sens.
4. (geom.) ~ hiperbolic = suprafață obținută prin alunecarea unei parabole pe o altă parabolă, cu concavitățile îndreptate în sensuri contrare.
 

pericopă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Pericope)

1. pasaj, fragment din Biblie care cuprinde o povestire, o parabolă.
2. definiție exactă, precisă.