Dictionar

paraliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. paralyser)

1. intr. refl. a suferi o paralizie.
2. tr. (fig.) a face să înceteze (o mișcare, o acțiune); a imobiliza; a încremeni (de emoție, de spaimă).
 

paralizant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. paralysant)

1. care paralizează.
2. (fig.) care face să înceteze, care stânjenește.
 

paralizant; amorțitor

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT torpens; torpescens
2. FR paralysant
3. EN torpescent, paralysing
4. DE lähmend; erstauend
5. RU пaрaлитический
6. HU bénító; dermesztő, zsibbasztó
 

achinezie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. akinésie)

1. incapacitatea de a executa acte motorii, deși mușchii nu sunt paralizați.
 

curara

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. curare)

1. otravă vegetală cu acțiune paralizantă, folosită ca anestezic și în numeroase curarizante de sinteză.
 

curarizant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. curarisant)

1. (substanță) cu efect paralizant, comparabil cu al curarei.
 

hipnotoxină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hypnotoxine)

1. toxină paralizantă secretată de tentaculele celenteratelor.
 

oculometru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. oculomètre)

1. dispozitiv cu ajutorul căruia o persoană paralizată poate să-și ghideze scaunul prin simpla mișcare a ochilor.
 

tetaniza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. tétaniser)

1. a provoca accidente tetanice; a îmbolnăvi de tetanos.
2. (fig.) a provoca o stare de participare sufletească dureroasă la evenimente și paralizată în fața atrocităților săvârșite.