Rezultate secundare (Partener,):
Parte de vorbire: s. m. f.
Origine: (fr. partenaire)
1. fiecare dintre participanții la o competiție sportivă, la jocuri etc.
2. persoană cu care dansează cineva.
3. fiecare dintre persoanele angajate într-o tranzacție, într-o discuție etc.
4. executant, împreună cu altul, al unui număr de program (la teatru, la circ etc.).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. partenarial)
1. referitor la partener, de partener.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. partenariat)
1. asociere a doi sau mai mulţi parteneri (de afaceri).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adversaire, lat. adversarius)
1. persoană care luptă împotriva cuiva sau a ceva; rival.
2. (sport) partener de întrecere.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amixie)
1. reproducere a unui organism pe cale asexuată la speciile inferioare.
2. restricţie impusă membrilor unei colectivităţi de a contracta căsătorii cu parteneri din aceeaşi castă, rasă, religie etc.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anal)
3. sex ~ = act sexual care constă în penetrarea anusului partenerului, în general cu penisul sau folosind un obiect care înlocuiește penisul, cum ar fi un vibrator.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Bruderschaft „fraternitate”)
1. ritual sau fel de a bea în care doi parteneri își duc paharele la gură încrucișându-și brațele, în semn de prietenie sau pentru a-și consolida prietenia; frăție de băutură.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. quadrille, rus. kadrili)
1. dans vioi, de perechi, dintr-un şir de figuri în măsuri diferite, în care partenerii se schimbă între ei; melodia corespunzătoare.
2. dans popular rusesc, cu mişcare vioaie.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. célibat, lat. caelibatus)
1. starea civilă a unei persoane care nu este încă căsătorită sau care nu se căsătorește.
2. faptul de a fi celibatar, de a nu fi căsătorit.
3. (prin ext.) viață fără partener, viață de continență conjugală.
4. (în unele profesii) clauză de ~ = rezilierea contractului în cazul în care salariatul se căsătorește.