pasiv, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. passif, lat. passivus, germ. passiv, /II/ Passiv)

1. adj. lipsit de inițiativă, inactiv, dezinteresat, apatic.
2. (despre diateze, forme verbale, conjugări etc.) care arată că subiectul suferă acțiunea făcută de altcineva.
3. vocabular ~ = parte a vocabularului care nu este folosită în mod curent.
4. (despre metale, aliaje) care prezintă pasivitate.
5. s. n. totalitatea mijloacelor economice ale unei întreprinderi, instituții etc., privite sub aspectul provenienței lor la un moment dat.
6. parte a bilanțului în care sunt înscrise aceste mijloace.
7. ~ patrimonial = ansamblul obligațiilor și sarcinilor cu conținut economic aparținând unei persoane (fizice sau juridice) care împreună cu activul alcătuiesc patrimoniul.

pasivamente

Parte de vorbire:  adv. (înv.)  
Etimologie: (fr. passivement)

1. într-o manieră pasivă.

pasivism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (it. passivismo, germ. Passivismus)

1. atitudinea celui pasiv; tendință spre pasivitate.

pasivist, -ă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. passivista)

1. cel stăpânit de pasivism.

pasivitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. passivité, germ. Passivität)

1. dispoziţie, stare a celui pasiv; inactivitate, delăsare; pasivism.
2. proprietate a unor metale sau aliaje de a nu putea fi atacate de unii acizi decât când sunt diluaţi.

pasiviza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. passiver)

1. tr., refl. (despre metale, aliaje) a face să capete, a căpăta pasivitate (2).
2. tr. a efectua transformarea pasivă a unei fraze active.
3. refl. (despre cuvinte) a intra în vocabularul pasiv.

activist, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (fr. activist, rus. aktivist)

1. (adept) al activismului.
2. I. care se referă la activism.
3. II. membru militant al unui partid, sau al unei organizaţii de masă.
4. susținător al activismului (doctrină care susține acțiunea directă).
5. propagandist pentru o mișcare politică sau sindicală.
6. (antonim) pasivist.

adiaforie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după engl. adiaphorous)

1. apatie, indiferenţă, pasivitate, lipsă de interes.

agent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. agent, lat. agens)

1. s. m. f. reprezentant al unui stat, al unei instituţii, întreprinderi etc. care îndeplineşte anumite însărcinări.
2. ~ diplomatic = reprezentant al unui stat în alt stat în relaţiile politice cu acesta; ~ economic = persoană fizică sau juridică care participă la viaţa economică a unei societăţi comerciale; ~ secret = cel care îndeplineşte o misiune secretă de informare; spion; ~ de circulaţie = (sub)ofiţer de poliţie cu îndrumarea, supravegherea şi controlul circulaţiei pe drumurile publice.
3. s. m. factor activ ce determină un anumit proces fizic, chimic etc.
4. ~ patogen = microorganism care determină apariţia unui proces patologic; nume de ~ = substantiv, adjectiv care indică autorul acţiunii unui verb; complement de ~ = subiectul logic al acţiunii unui verb pasiv; propoziţie completivă de ~ = propoziţie care arată acţiunea exprimată printr-un verb pasiv.

apatie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. apathie, lat. apathia, gr. apatheia)

1. absență de energie; lipsă de inițiativă; lipsă de interes, indiferență; atitudine pasivă față de tot ce e în jur; indolență, inerție.
2. starea unui suflet care nu reacționează la nicio emoție; impasibilitate.
3. (fil.; la stoici) stare de eliberare deplină a sufletului de orice pasiuni.

ataraxie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ataraxie)

1. stare de linişte sufletească, liberă de griji şi temeri, urmărită ca ţel suprem de mai multe şcoli filozofice.
2. (med.) stare patologică de pasivitate a unui organ, a unei funcţii.

autolinişti

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (auto1- + linişti)

1. refl. a-şi linişti propria conştiinţă în urma unor succese, adoptând o atitudine de pasivitate lipsită de vigilenţă.