Dictionar

pasivitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. passivité, germ. Passivität)

1. dispoziţie, stare a celui pasiv; inactivitate, delăsare; pasivism.
2. proprietate a unor metale sau aliaje de a nu putea fi atacate de unii acizi decât când sunt diluaţi.
 

adiaforie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după engl. adiaphorous)

1. apatie, indiferenţă, pasivitate, lipsă de interes.
 

ataraxie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ataraxie)

1. stare de linişte sufletească, liberă de griji şi temeri, urmărită ca ţel suprem de mai multe şcoli filozofice.
2. (med.) stare patologică de pasivitate a unui organ, a unei funcţii.
 

autolinişti

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (auto1- + linişti)

1. refl. a-şi linişti propria conştiinţă în urma unor succese, adoptând o atitudine de pasivitate lipsită de vigilenţă.
 

chietism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. quiétisme)

1. concepţie etico-religioasă care recomandă contemplaţia mistică, negând importanţa practicii rituale.
2. doctrină mistică, elaborată de Miguel de Molinos în secolul al XVII-lea, care vizează desăvârșirea creștină printr-o stare de liniște pasivă și încrezătoare a sufletului.
3. (prin ext.) orice concepţie care consideră pasivitatea contemplativă ca ideal al vieţii.
4. (prin anal.) atitudine sau stare de indiferență, pasivitate, inacțiune.
5. (var.) cvietism, quietism.
 

defensist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. défensiste)

1. (adept) al defensismului.
2. (adept) al unei atitudini pasive în timpul primului război mondial.
3. (persoană) a cărei atitudine exprimă pasivitate, lipsă de combativitate.
4. I. privitor la defensism; de defensism.
 

inactivitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. inactivité)

1. 1 lipsă de activitate; pasivitate.
2. suprimare a capacităţii active (2) a unei substanţe.