Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. pastoral, lat. pastoralis, it. pastorale)
1. adj. de păstor; (p. ext.) câmpenesc, rustic.
2. gen ~ = gen literar sau muzical de inspirație campestră, care își propune să redea scene simple și vădit naive din natură.
3. care aparține pastorilor, preoților.
4. s. f. scenă idilică, câmpenească în creația trubadurilor și truverilor.
5. operă dramatică, lirică sau muzicală aparținând genului pastoral.
6. mesaj al unui episcop adresat preoților și credincioșilor în anumite ocazii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pastoralisme, engl. pastoralism)
1. tendinţă în literatură şi artă caracterizată prin folosirea temelor idilice din viaţa de la ţară; caracter pastoral, bucolic.
Parte de vorbire: vb. tr., intr.
Origine: (cf. fr. pastoraliser)
1. a adopta o viață pastorală.
2. a trece la o viață pastorală.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cf. fr. pastoralisation)
1. faptul de a adopta o viață pastorală, de a se ocupa de păstorit.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. arcadico)
1. câmpenesc, pastoral, idilic, pitoresc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bergerette)
1. mică arie cu subiect şi aspect pastoral.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bucolique, lat. bucolicus)
1. adj. referitor la viaţa de la ţară; idilic, pastoral.
2. (despre cezură) care se găseşte după al patrulea picior într-un hexametru.
3. s. f. mic poem pastoral; eglogă, idilă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. églogue, lat. ecloga)
1. poezie pastorală; idilă; bucolică.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. idyllique)
1. care se petrece ca într-o idilă; bucolic, pastoral.
2. (despre natură) câmpenesc; liniştit. (despre sentimente) simplu, naiv.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. musette)
1. vechi instrument popular, asemănător cu cimpoiul, în Franţa.
2. dans vioi, cu caracter pastoral, acompaniat de acest instrument; melodia corespunzătoare.