Dictionar

patos

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., gr. pathos)

1. intensitate deosebită a sentimentelor, prin care se realizează o puternică forță dramatică.
2. înflăcărare, avânt, entuziasm.
3. emfază, stil emfatic.
 

itos

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ithos)

1. parte a retoricii care se ocupa cu moravurile, opunându-se patosului.
 

patetic, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. pathétique, germ. pathetisch, lat. patheticus)

1. adj. care impresionează puternic, plin de patos; mișcător, emoționant, duios.
2. (despre nervi) care inervează globul ocular.
3. s. n. categorie estetică desemnând însușirea unei situații sau a unei opere de artă de a provoca emoții puternice, de a impresiona.
 

patetiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. pathétiser)

1. a pune patos în ceva; a exagera caracterul patetic.
 

udăcios, -oasă

Parte de vorbire:  adj. (regional)  
Etimologie: (ud + -ăcios)

1. (despre un teren) îmbibat cu apă; apătos, (reg.) udilos.
2. (var.) udicios.
 

toplicios, -oasă

Parte de vorbire:  adj. (regional)  
Etimologie: (topliță + -os)

1. (despre terenuri) bogat în apă; apătos, apos.
2. (antonime) secat, uscat.