Dictionar

Patriot, -ă

Parte de vorbire: s.
Origine: (ngr. patriotis, fr. patriote)

1. cel care îşi iubeşte patria, care manifestă devotament faţă de poporul său.


Patriotard, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. patriotard)

1. I. care face paradă de patriotism; cu manifestări de patriotism fals.

2. II. persoană care manifestă patriotism excesiv, deseori fals; cel care își exteriorizează zgomotos sentimentele patriotice.


Patriotic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. patriotique, it. patriotico)

1. care exprimă patriotism.


Patriotism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. patriotisme)

1. sentiment de dragoste şi devotament faţă de patrie şi de popor, statornicit în decursul istoriei.


Antipatriot, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (anti- + patriot)

1. persoană care manifestă sau mărturisește opinii contrare patriotismului, care acționează împotriva intereselor patriei; om lipsit de patriotism.


Antipatriotism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antipatriotisme)

1. concepţie, atitudine antipatriotică.


Carbonarism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (it. carbonarismo)

1. (istorie) principiile, practicile sau organizarea carbonarilor; mișcarea carbonarilor (membrii societăților secrete revoluționare fondate în Italia la începutul secolului al XIX-lea, adesea cu un accent patriotic și liberal).


Civic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. civique, lat. civicus)

1. care aparține cetățenilor, privitor la cetățeni; cetățenesc.

2. care privește cetățenii în relațiile lor cu societatea organizată în stat.

3. care caracterizează, califică un bun cetățean (ex. simț civic).

4. în legătură cu cetățeanul și rolul său politic.

5. (Roma Antică) coroană = distincție acordată celui care a salvat viața unui cetățean roman.

6. educație = educație menită pregătească elevii pentru responsabilitățile lor viitoare de cetățeni.

7. (fig.) patriotic.


Civism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. civisme)

1. atitudine politică şi etică de bun cetăţean; devotament patriotic.


Concetățean, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (după fr. concitoyen)

1. cetățean al unui oraș, al unei regiuni, considerat în raport cu ceilalți cetățeni.

2. persoană care este din aceeași țară cu altcineva; compatriot.