Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. patriotique, it. patriotico)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antipatriotisme)
1. concepţie, atitudine antipatriotică.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (it. carbonarismo)
1. (istorie) principiile, practicile sau organizarea carbonarilor; mișcarea carbonarilor (membrii societăților secrete revoluționare fondate în Italia la începutul secolului al XIX-lea, adesea cu un accent patriotic și liberal).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. civique, lat. civicus)
1. care aparține cetățenilor, privitor la cetățeni; cetățenesc.
2. care privește cetățenii în relațiile lor cu societatea organizată în stat.
3. care caracterizează, califică un bun cetățean (ex. simț civic).
4. în legătură cu cetățeanul și rolul său politic.
5. (Roma Antică) coroană ~ă = distincție acordată celui care a salvat viața unui cetățean roman.
6. educație ~ă = educație menită să pregătească elevii pentru responsabilitățile lor viitoare de cetățeni.
7. (fig.) patriotic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. civisme)
1. atitudine politică şi etică de bun cetăţean; devotament patriotic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. insurrection, lat. insurrectio)
1. formă de luptă armată organizată, de obicei a forțelor sociale progresiste, patriotice, revoluționare, cu participarea maselor populare sau a unei părți a lor, împotriva unui regim politic reacționar, sau pentru izgonirea de pe teritoriul național a unei armate ocupante; insurgență.
Parte de vorbire: s., interj.
Origine: (fr. marche, germ. Marsch)
1. s. n. deplasare a unei trupe sau a unei (grupări de) nave (într-o anumită formație).
2. ~ forțat = marș executat cu o viteză sporită față de cea normală.
3. probă de atletism în timpul căreia concurenții sunt obligați să meargă repede, fără a alerga.
4. piesă muzicală cu o mișcare uniformă sugerând pasul cadențat de defilare al unei trupe, al unui cortegiu etc.
5. poezie lirică patriotică scrisă pentru a putea fi cântată după melodia unui marș.
6. operație de extragere și introducere în sondă a garniturii de foraj.
7. interj. comandă de pornire a unei trupe.
8. cuvânt cu care se alungă un câine, se îndepărtează în mod brutal un om.