Dictionar

patrufoliat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. quadrifolié)

1. (bot.) cu frunzele grupate în patru; care are patru frunze.
2. (despre frunze) care este alcătuit din patru lobi.
3. (despre construcții) care are forma unei frunze cu patru lobi.
 

patrula

Parte de vorbire:  vb. intr.  
Etimologie: (după fr. patrouiller)

1. a îndeplini misiunea de patrulă.
2. a merge în patrulă; a supraveghea ordinea; a face o recunoaștere.
 

patrulă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Patrulle)

1. mic detașament militar însărcinat cu recunoașterea terenului, a pozițiilor, a mișcărilor inamicului etc. sau cu supravegherea ordinii; navă, avion cu misiune de supraveghere.
2. formație de zbor din trei-patru avioane de luptă.
 

patrulater, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după lat. quadrilaterus, fr. quatrulatère)

1. adj. care are patru laturi.
2. s. n. poligon cu patru laturi; tetragon.
 

patrunghiular, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. quadrangulaire)

1. (mat.) cu patru unghiuri.
2. a cărui bază are patru unghiuri.
 

patruped, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. quadrupède, lat. quadrupes)

1. (animal) cu patru picioare; tetrapod.
 

absorbi

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. absorber, lat. absorbere)

1. tr. a se îmbiba, a suge, a încorpora ceva.
2. a prelua cunoștințe, idei, elemente specifice etc., asimilându-le în propria structură.
3. (despre corpuri poroase) a atrage în sine; a lăsa să pătrundă în sine; a îmbiba.
4. (fig.) a preocupa intens.
5. refl. (fig.) a se cufunda în gânduri.
6. (fig.) a interesa foarte mult pe cineva; a preocupa.
7. fig. a preocupa în întregime; a captiva.
 

abstrus, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abstrus, lat. abstrusus „disimulat, ascuns”)

1. care este greu de înțeles, de pătruns; abscons.
2. (var.) (înv.) abstruz.
3. (antonime) clar, evident.
 

accede

Parte de vorbire:  vb. intr.  
Etimologie: (fr. accéder, lat. accedere)

1. a avea acces (la un loc, la o situație et cetera); a pătrunde.
2. a ajunge la ceva, undeva.
3. a fi de acord; a consimți.
 

acces

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accès, lat. accessus)

1. posibilitate de a ajunge, de a pătrunde într-un anumit loc, la cineva etc.; intrare, loc pe unde se pătrunde undeva.
2. (med.) simptome care apar brusc și determină o stare acută a unei boli.
3. (fig.) izbucnire trecătoare și violentă a unei stări sufletești.
4. (inform.) proprietatea sistemelor de memorie de a permite înregistrarea și regăsirea informației.
 

acidogeneză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acidogenèse)

1. proces de formare a unui acid.
2. (biol.) reprezintă a doua etapă (din patru) a digestiei anaerobe și este o reacție biologică în care monomerii simpli sunt transformați în acizi grași volatili.
 

acrogamie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acrogamie)

1. fecundație la angiosperme cu tubul polinic pătruns în sacul embrionar; șalazogamie.