OK
X
pedepsibil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (pedepsi + -bil)
1.
pasibil
de
pedeapsă.
2.
care
poate
fi
pedepsit.
pedepsibilitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (pedepsibil + -itate)
1.
(științe
juridice)
faptul
de
a
fi
susceptibil
de
pedeapsă.
absolvi
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (germ. absolvieren, lat. absolvere)
1.
a
termina
un
ciclu,
o
formă
de
învățământ.
2.
(jur.)
a
elibera
nepedepsit
un
acuzat
când
faptul
imputabil
nu
este
prevăzut
de
lege;
a
scuti
de
pedeapsă.
carceră
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. carcer, it. carcere)
1.
încăpere
mică
și
întunecoasă
în
închisori,
cazărmi
și
școli,
în
trecut,
pentru
detenție
temporară,
sub
un
regim
aspru,
a
celor
pedepsiți.
culpă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. culpa, fr. coulpe)
1.
greșeală
constând
în
neîndeplinirea
unei
obligații,
în
săvârșirea
unei
fapte
pedepsite
de
lege;
vină,
vinovăție.
decima
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. décimer, lat. decimare)
1.
(la
romani
și
în
evul
mediu)
a
pedepsi
o
unitate
militară
executând
câte
unul
din
zece
soldați,
prin
tragere
la
sorți.
2.
a
ucide,
a
omorî
în
număr
mare;
a
extermina,
a
masacra.
exila
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. exiler)
1.
a
trimite,
a
pleca
în
exil,
a
pedepsi
cu
trimiterea
în
exil.
expediție
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. expédition, lat. expeditio)
1.
expediere
(1).
2.
călătorie
întreprinsă
în
vederea
unor
cercetări
științifice
sau
pentru
afaceri
comerciale.
3.
campanie
militară
în
afara
granițelor,
în
scop
de
cucerire,
de
pedepsire
etc.