Parte de vorbire: adj.
Origine: (pedepsi + -bil)
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (pedepsibil + -itate)
1. (științe juridice) faptul de a fi susceptibil de pedeapsă.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (germ. absolvieren, lat. absolvere)
1. a termina un ciclu, o formă de învăţământ.
2. (jur.) a elibera nepedepsit un acuzat când faptul imputabil nu este prevăzut de lege; a scuti de pedeapsă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. carcer, it. carcere)
1. încăpere mică şi întunecoasă în închisori, cazărmi şi şcoli, în trecut, pentru detenţie temporară, sub un regim aspru, a celor pedepsiţi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. culpa, fr. coulpe)
1. greşeală constând în neîndeplinirea unei obligaţii, în săvârşirea unei fapte pedepsite de lege; vină, vinovăţie.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. décimer, lat. decimare)
1. (la romani şi în evul mediu) a pedepsi o unitate militară executând câte unul din zece soldaţi, prin tragere la sorţi.
2. a ucide, a omorî în număr mare; a extermina, a masacra.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. exiler)
1. a trimite, a pleca în exil, a pedepsi cu trimiterea în exil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. expédition, lat. expeditio)
2. călătorie întreprinsă în vederea unor cercetări ştiinţifice sau pentru afaceri comerciale.
3. campanie militară în afara graniţelor, în scop de cucerire, de pedepsire etc.