Rezultate secundare (Pedepsit,):
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (germ. absolvieren, lat. absolvere)
1. a termina un ciclu, o formă de învăţământ.
2. (jur.) a elibera nepedepsit un acuzat când faptul imputabil nu este prevăzut de lege; a scuti de pedeapsă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. carcer, it. carcere)
1. încăpere mică şi întunecoasă în închisori, cazărmi şi şcoli, în trecut, pentru detenţie temporară, sub un regim aspru, a celor pedepsiţi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. culpa, fr. coulpe)
1. greşeală constând în neîndeplinirea unei obligaţii, în săvârşirea unei fapte pedepsite de lege; vină, vinovăţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. lésemajesté)
1. crimă de ~ = ofensă adusă persoanei sau autorităţii unui suveran, pedepsită de lege ca o crimă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. punissable)
1. care merită să fie pedepsit; care poate fi pedepsit; punibil.
2. (antonime) impunisabil, pardonabil, scuzabil.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (v. răscumpăra)
1. I. (despre obiecte vândute sau amanetate) readus în proprietate în urma achitării unei sume de bani.
2. (despre persoane) eliberat în schimbul unei sume de bani.
3. (fig.) căruia i s-a făcut dreptate, răufăcătorul fiind pedepsit; răzbunat.