Parte de vorbire: vb.
Origine: (it. pendolare)
1. a avea mişcări oscilatorii; a se balansa, a oscila în raport cu poziţia de echilibru.
2. (despre valoarea unei mărimi) a varia în jurul unei valori medii.
3. (fig.; despre oameni) a fi instabil, nehotărât.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pendule)
1. ceasornic mare de perete cu mişcare reglată de un pendul.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. pendulaire)
1. care are o mişcare ca un pendul; oscilant.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fouler)
1. (despre roţi) a se roti neregulat, având o mişcare pendulară.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. pendule, lat. pendulus)
1. corp solid care poate oscila în jurul unui punct fix sau al unei axe fixe; (p. ext.) dispozitiv, piesă a unui mecanism care prin oscilație reglează mișcările unei mașini sau ale unui instrument.
2. element de rezemare cu două articulații, folosit la poduri.
3. tip de corp de iluminat suspendat printr-o tijă.
4. ceas de perete a cărui mișcare este reglată de un balansier; pendulă.
5. (var.) pendulă, (înv.) pandul, (înv.) pendel.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. swing)
1. (box) lovitură dată lateral prin pendularea braţului.
2. dans modern cu ritm şi mişcări repezi; melodia corespunzătoare.
3. (jaz) stil de interpretare caracterizat prin sincope, accente imperceptibile, ritm legănat etc.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT guttula dependens; guttula pendula
2. FR goutte basse; goutte accrochant
Parte de vorbire: s.n. (înv.)
Origine: (oră + -nic sau din [ceas]ornic)
1. ceasornic (de perete); orologiu, pendulă.
2. (expr.) ~ de soare = cadran solar.