autoperfecționa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (auto-1 + perfecţiona)

1. refl. a se perfecționa pe diferite planuri.

absorbție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. absorption, lat. absorptio)

1. încorporare a unei substanțe oarecare de către un corp lichid sau solid, de către celule, țesuturi sau organe.
2. mișcare a intensității unei radiații care trece printr-un corp, din cauza pierderii de energie.
3. încrucișare a unei rase perfecționate cu una neameliorată.
4. (ec.) fuziune de întreprinderi sau de societăți în beneficiul uneia dintre ele.
5. (jur.) drept al unei instanțe superioare de a lua din competența instanțelor inferioare o cauză în curs de judecare.
6. absorbire.
7. extragere, aspirare.

autocorecție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autocorrection)

1. acțiune proprie unui sistem cibernetic de a perfecționa rezultatele la ieșirea din sistem.

autoperfecționa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (auto-1 + perfecţiona)

1. refl. a se perfecționa pe diferite planuri.

bac 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Backe)

1. piesă cu ajutorul căreia se fixează obiectele de prelucrat la menghină, la filieră etc.
2. piesă în care se fixează vârful bocancului de schiuri.
3. instalație pentru inițierea și perfecționarea canotorilor, caiaciștilor și canoiștilor.

cinemiracol

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cinémiracle)

1. tip cinerama, perfecționat în privința îmbinării pe ecran a celor trei imagini proiectate.

confucianism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. confucianisme)

1. doctrină filozofică și social-politică a lui Confucius și a adepților săi, devenită apoi doctrină religioasă, care susținea că problema conducerii armonioase a societății și a statului este condiționată de perfecționarea propriei personalități.