Dictionar

Rezultate principale (Perfect):

Perfect

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT perfectus

2. FR parfait

3. EN perfect

4. DE vollkommen; perfekt

5. RU совершенный; полный

6. HU teljes, tökéletes, teljes számú


Rezultate secundare (Perfect):

Imperfect

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT imperfectus; vitious; defectivus; incompletus

2. FR imparfait; incomplet; défecteux; defectif

3. EN imperfect; defective; incomplete

4. DE unvollkommen; unvollständig; mangelhaft

5. RU недорaзвитый; несовершенный; неполный

6. HU tökéletlen, befejezetlen, anamorf (gombák)


Perfect, -ă

Parte de vorbire: adj., adv., s.
Origine: (lat. perfectus, germ. perfekt)

1. adj. care întrunește toate calitățile; desăvârșit, ireproșabil, impecabil.

2. deplin, complet; absolut.

3. (mat.) număr ~ = număr natural egal cu suma divizorilor săi.

4. adv. cu desăvârșire.

5. (afirmativ) de acord! foarte bine! excelent!

6. s. n. timp al verbului care exprimă o acțiune petrecută și încheiată în trecut.


Perfecta

Parte de vorbire: vb.
Origine: (perfect)

1. a definitiva, a încheia (o înţelegere, un act, o tranzacţie).


Perfectamente

Parte de vorbire: adv.
Origine: (it. perfettamente, fr. parfaitement)

1. într-un mod perfect; cu perfecțiune.


Perfectibil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. perfectible)

1. care poate fi desăvârşit, perfecţionat.


Perfectibilitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. perfectibilité)

1. însuşirea, faptul de a fi perfectibil.


Absorbţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. absorption, lat. absorptio)

1. încorporare a unei substanţe oarecare de către un corp lichid sau solid, de către celule, ţesuturi sau organe.

2. mişcare a intensităţii unei radiaţii care trece printr-un corp, din cauza pierderii de energie.

3. încrucişare a unei rase perfecţionate cu una neameliorată.

4. (ec.) fuziune de întreprinderi sau de societăţi în beneficiul uneia dintre ele.

5. (jur.) drept al unei instanţe superioare de a lua din competenţa instanţelor inferioare o cauză în curs de judecare.

6. absorbire.

7. extragere, aspirare.


Acord

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accord, it. accordo)

1. comunitate de vederi; consens, asentiment; acceptare.

2. a cădea de ~ = a se învoi; de comun ~ = a) în perfectă înţelegere; b) în unanimitate.

3. înţelegere privitoare la relaţiile de colaborare şi de cooperare între state, partide politice, organizaţii.

4. formă de retribuţie a muncii prestate.

5. ~ global = formă de organizare şi de retribuire a muncii prin care se leagă mărimea veniturilor personale cu cantitatea, calitatea şi importanţa muncii prestate.

6. concordanţă în număr, gen, caz, persoană între care există raporturi sintactice.

7. (fiz.) egalitate a frecvenţelor de oscilaţie a două sau mai multe aparate, sisteme etc.; sintonie.

8. (muz.) reunire a cel puţin trei sunete, formând o armonie; disciplină care studiază legile de bază ale suprapunerii sunetelor muzicale.


Analgotimie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. analgothymie)

1. indiferenţă afectivă la o durere perfect percepută.


Arhetip

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. archétype, lat. archetypum)

1. (fil.; la Platon) modelul prim, iniţial, ideal al obiectelor sensibile, considerate ca reprezentări imperfecte şi copii ale sale.

2. fiecare din modulii ancestrali universali ai intuiţiei şi intelectului care apar, potrivit psihologiei abisale, în vis şi în mituri.

3. tip originar, prim.

4. original (manuscris, operă) după care se fac reproduceri.


ARISTO-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. aristo-, cf. gr. aristos „cel mai bun, foarte distins”)

1. „distins, nobil, perfect”.


Asonanţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. assonance, it. assonanza)

1. rimă imperfectă sprijinită numai pe identitatea vocalei finale accentuate.

2. repetare a aceleiaşi vocale accentuate într-un vers sau într-o frază, însoţită de consoane asemănătoare, pentru a produce efecte expresive.