Dictionar

peripatetism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. péripatétisme)

1. școală filozofică întemeiată de Aristotel (care obișnuia să poarte convorbiri cu discipolii, plimbându-se).
 

peripatetic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. péripatétique, gr. peripatetikos)

1. I. referitor la peripatetism, la doctrina filozofică a lui Aristotel.
2. care urmează doctrina filozofică a lui Aristotel.
3. II. adept al peripatetismului; peripatetician.
 

peripatetician, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. péripatéticien)

1. adept al peripatetismului; peripatetic.
2. susținător al doctrinei filozofice a lui Aristotel.
3. (prin ext.) orice intelectual căruia îi place să discute plimbându-se.