Dictionar

Rezultate principale (Persecuție,):

Persecuţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. persécution, lat. persecutio)

1. urmărire nedreaptă și perseverentă a cuiva, cu intenția de a-i provoca un rău, un neajuns; prigoană; (cu sens atenuat) nedreptate repetată cu insistență; persecutare.

2. tratament tiranic și crud aplicat continuu unui grup de către o autoritate.

3. mania ~ei = idee fixă a cuiva este persecutat de toată lumea.

4. (var.) persecuțiune.


Rezultate secundare (Persecuție,):

Persecutoriu, -ie

Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. persécuteur)

1. de persecuție; prigonitor.


Persecutare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. persecuta)

1. acțiunea de a persecuta și rezultatul ei; prigonire, asuprire, persecuție.


Persecutiv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (cf. fr. persécutif)

1. care provoacă un sentiment de persecuție.


Izgonire

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. izgoni)

1. acțiunea de a izgoni și rezultatul ei; alungare, izgonit.

2. exilare; fugărire; obligare a cuiva plece.

3. (fig.) determinare a dispariției unui fenomen.

4. (înv.) demitere a unei persoane.

5. (înv.) persecuție.