persecuta

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. persécuter)

1. a urmări pe cineva cu perseverență în toate acțiunile sale cu scopul de a-i cauza un rău; a prigoni, a asupri, a urgisi, a oropsi; (cu sens atenuat) a provoca necazuri, neajunsuri; a nedreptăți.
2. (fig.) (despre idei, sentimente, amintiri) a urmări în permanență; a nu slăbi nici pentru un moment; a prigoni; a roade; a măcina.

persecutant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. persécutant)

1. care persecută; persecutor.
2. (fam.) agasant, importun.

persecutare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. persecuta)

1. acțiunea de a persecuta și rezultatul ei; prigonire, asuprire, persecuție.

persecutat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (v. persecuta)

1. (despre oameni) urmărit pe nedrept și cu perseverență de cineva care vrea să-i provoace un neajuns, un rău etc.; asuprit, oropsit, prigonit.

azil

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. asila, lat. asylum)

1. instituție cu caracter filantropic pentru copii, bătrâni, invalizi.
2. loc de refugiu inviolabil; adăpost.
3. drept de ~ = drept de inviolabilitate acordat de către un stat unei persoane străine persecutate în țara sa din motive politice.

colimator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. collimateur)

1. dispozitiv optic pentru colimarea fasciculelor de raze.
2. instrument de vizare pentru determinarea aproximativă a unei direcții.
3. (fam.) a lua (pe cineva) în ~ = a observa comportamentul cuiva; a persecuta (pe nedrept).

obsidional, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. obsidional, lat. obsidionalis)

1. (ant.) referitor la asediul unui oraș, de asediu.
2. (psih., sociol.) care lovește locuitorii unui oraș asediat.
3. (despre boli infecțioase) care survin în cursul războiului de tranșee.
4. (ant.) coroană ~ă = coroana acordată celui care a livrat un oraș asediat.
5. (ist.) monedă ~ă = monedă bătută în timpul unui asediu pentru a compensa deficitul.
6. (patol.) delir ~ = delirul, nebunia unei persoane care se crede asediată, persecutată.
7. (psih., sociol.) febră ~ă = psihoză sau panică colectivă a unei populații asediate.

ostraciza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. ostraciser)

1. a alunga (pe cineva) din viața publică; a exclude; (p. ext.) a persecuta.

persecutant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. persécutant)

1. care persecută; persecutor.
2. (fam.) agasant, importun.

persecutor, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. persécuteur, lat. persecutor)

1. cel care persecută, în special, din motive politice, rasiale, religioase; persecutant.
2. (fam.) cel care enervează pe cineva neîncetat pentru a obține ceva.