perspicace

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. perspicace)

1. inv. înzestrat cu minte ageră; pătrunzător, isteț.

observator, -oare

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. observateur, lat. observator)

1. adj. care observă, scrutează.
2. cu spirit de observație, perspicace, pătrunzător.
3. prin care se atrage cuiva atenția asupra unor abuzuri, greșeli săvârșite.
4. s. m. f. cel care are misiunea de a observa, de a urmări, a studia științific un fenomen.
5. cel care asistă la un eveniment fără a participa.
6. s. m. persoană oficială desemnată de stat, de o organizație, pentru a asista la lucrările unei conferințe, organisme internaționale, fără drept de vot și fără calitatea de a-și asuma vreun angajament.
7. militar care execută o misiune de observare.

perspicacitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. perspicacité, lat. perspicacitas)

1. calitatea de a fi perspicace; agerime (a minții), istețime.

sagace

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. sagace)

1. inv. pătrunzător, ager la minte; perspicace.

ascuțit

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (v. ascuți)

1. (despre obiecte) care este prevăzut cu tăiș sau cu vârf; înțepător, muchiat, tăios.
2. unghi ~ = unghi mai mic de 90 de grade.
3. fig. ager, pătrunzător, perspicace.
4. (despre senzații, sentimente etc.) intens, viu.
5. (despre conflicte, ciocniri etc.) violent, înverșunat.
6. (despre vorbe, privire) care străpunge; sfredelitor; aspru, tăios.
7. (despre sunete, glas, râs) strident.
8. s. n. faptul de a ascuți.
9. (înv.) ascuțiș.