Dictionar

pestilențial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. pestilentiel)

1. care are caracterul pestei.
2. care poate infecta cu pestă; pestilent.
3. (fig.) infect, dezgustător.
 

antipestilențial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antipestilentiel)

1. (remediu) împotriva mirosurilor pestilențiale.
 

miasmatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. miasmatique)

1. care conține sau produce miasme; pestilențial.
 

odoriferant, -ă

Parte de vorbire:  adj. (învechit)  
Etimologie: (fr. odoriférant)

1. care are un miros în general plăcut; odorant.
2. (var.) odoriferent.
3. (antonime) pestilențial, mefitic.
 

pestilent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. pestilent)

1. pestilențial (2).
2. (fig.) corupător.