Parte de vorbire: sufix
Origine: (gr. topikos „de loc”)
1. „relativ la o regiune, de areal”.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. acroscopicus)
1. privit de la bază spre vârf.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. addipique)
1. acid ~ = acid bibazic saturat, materie primă la fabricarea unor fibre sintetice poliamidice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. afterpeak)
1. compartimentul cel mai apropiat de pupă al unei nave.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anthropique)
1. determinat de acţiunea omului; antropogen.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aspic)
1. substanţă gelatinoasă din zeamă de carne şi oase, pentru prepararea unor mâncăruri.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abdominoscopie)
1. (med.) examinare internă a abdomenului prin laparotomie sau pe cale endoscopică; peritoneoscopie.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (abstract + -ism)
2. stil de artă picturală sau sculpturală în care obiectele naturale nu sunt reprezentate realist.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. acacia)
1. arbore sau arbust (sub)tropical din familia leguminoaselor, cu frunzele în foliole fine şi cu flori galbene sau albe, mirositoare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acajou, port. acaju)
1. s. m. arbore tropical din America şi Africa, cu lemnul foarte rezistent, maro-roşcat; mahon.
2. adj. inv., s. n. (de) culoarea acestui lemn.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acanthe, lat. acanthus, gr. akantha)
1. plantă erbacee decorativă, cu frunze mari, penate, grupate în formă de spic.
2. motiv decorativ, care stilizează frunza acestei plante.
3. apofiza spinoasă a vertebrelor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (engl. acephalopodia)
1. (med.) absența congenitală a capului și a picioarelor.