Dictionar

Rezultate secundare (Picant.):

Picant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. piquant)

1. (despre mâncăruri, băuturi) condimentat; înţepător, iute.

2. (fig.; despre anecdote) indecent, cu o uşoară nuanţă obscenă.

3. nostim, atrăgător.


Picanterie

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Pikanterie)

1. mâncare picantă.

2. vorbă, faptă picantă.


Dip

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. dip)

1. sos din lapte, cu arome picante, folosit, în locul uleiului, pentru salate.


Ketchup

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. ketchup)

1. sos picant din suc de roşii, oţet şi mirodenii.


Malacie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. malacie)

1. pierdere a consistenţei, ramolire a unui organ sau ţesut; ramolisment.

2. pervertire a gustului constând în dorinţa de a ingera alimente picante.


Picanterie

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Pikanterie)

1. mâncare picantă.

2. vorbă, faptă picantă.


Ravigot

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ravigote)

1. sos ~ = sos rece picant cu usturoi, muştar, anşoa etc.


Remuladă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. rémoulade)

1. sos picant preparat din untdelemn, zeamă de lămâie, muştar şi verdeţuri.