Rezultate secundare (Picant.):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. piquant)
1. (despre mâncăruri, băuturi) condimentat; înţepător, iute.
2. (fig.; despre anecdote) indecent, cu o uşoară nuanţă obscenă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Pikanterie)
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. dip)
1. sos din lapte, cu arome picante, folosit, în locul uleiului, pentru salate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. ketchup)
1. sos picant din suc de roşii, oţet şi mirodenii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. malacie)
1. pierdere a consistenţei, ramolire a unui organ sau ţesut; ramolisment.
2. pervertire a gustului constând în dorinţa de a ingera alimente picante.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Pikanterie)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ravigote)
1. sos ~ = sos rece picant cu usturoi, muştar, anşoa etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. rémoulade)
1. sos picant preparat din untdelemn, zeamă de lămâie, muştar şi verdeţuri.